Visniec – Imagineaza-ti ca esti Dumnezeu

„Te las singur în deşertul tău“

EA: Toţi. Voi toţi. După ce faceţi dragoste, toţi vă aprindeţi o ţigară.
EL: Ei şi? (…) Zău, dacă mai înţeleg ceva. Pe cuvânt. Mă simt şi eu bine, am chef şi eu să nu mă gândesc la nimic timp de două minute, şi dintr-o dată vii cu nişte chestii, cu vidul, cu deşertul…

EA: Ai simţit nevoia să pleci. Când pleci imediat după ce faci dragoste, asta înseamnă că faci vid în jurul tău. Tu nici nu-ţi dai seama, dar aşa eşti tu făcut, micile tale momente de tandreţe accidentală anunţă vidul. Dar nu-i nimic. Poţi să pleci. Te înţeleg.
EL: Dar n-am avut o secundă intenţia să plec. Îţi jur.

EA: Dar ai simţit nevoia să taci.
EL: Da, pentru că am vrut să stau liniştit două minute.

EA: Foarte bine, atunci n-ai decât să rămâi liniştit. Eu sunt cea care am să plec, în cazul ăsta.
EL: Stai puţin… Unde vrei să pleci?
EA: Ce contează, plec. Plec ca să te las liniştit. Ai chef să fii singur, singur în mijlocul deşertului tău, singur cu deşertul creat de tine, deci te las singur. Dar nu-ţi fă griji, eu te înţeleg. Aşa eşti tu făcut. La revedere.

Che Guevarra dupa executie.

Povestea dorintelor finale ale lui Alexandru cel Mare

La moartea sa, la vârsta de 33 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată.

Mai jos este povestea celor trei dorinte ale lui Alexandru aflat pe patul de moarte. Inainte de a muri a vrut sa arate oamenilor ca moartea nu alege si ca toti suntem egali in fata ei,fie ca suntem cersetori saau imparati.

 

“Cand se intorcea acasa dupa cucerirea de noi teritorii, Alexandru cel Mare s-a imbolnavit si a cazut la pat. Cu moartea privindu-l in fata si spunandu-i sa se pregateasca de ultima calatorie, Alexandru a realizat ca toate cuceririle sale,armata sa foarte mare,sabia lui ascutita si vitejia lui nu aveau nici o importanta.

Tot ce-si mai dorea era sa ajunga acasa sa-si vada mama si sa-si ia adio de la ea.Dar a trebuit sa accepte faptul ca sanatatea sa care se inrautatea tot mai mult nu-i va permite sa ajunga acasa.Asa ca,puternicului cuceritor nu i-a mai ramas decat sa stea intins in pat, palid si slabit,asteptand sa-si dea ultima suflare.

Si-a chemat generalii si le-a spus:”Curand voi pleca din aceasta lume si am trei dorinte pe care,va rog sa mi le indepliniti intocmai.”

Cu lacrimile curgandu-le pe obraji,generalii au promis imparatului ca-i vor indeplini dorintele.

“Prima mea dorinta“, a spus Alexandru,”este ca doctorii sa-mi duca sicriul fara a fi ajutati de nimeni altcineva”.

Dupa o pauza,el a continuat:”A doua dorinta este ca atunci cand imi duceti sicriul spre groapa,drumul spre groapa sa fie presarat cu aurul,argintul si pietrele pretioase pe care le-am adunat in razboaie.”

Alexandru s-a simtit epuizat dupa ce a rostit aceste cuvinte.S-a odihnit putin si a continuat:”A treia si ultima mea dorinta este ca mainile sa-mi fie lasate sa atarne in afara sicriului .”

Oamenii adunati la capataiul lui Alexandru s-au mirat auzind aceste dorinte ciudate.Dar nici unul nu a indraznit sa-l intrebe ceva. Generalul cel mai iubit de Alexandru s-a apropiat de el,i-a sarutat mana, apoi a tinand-o in dreptul inimii a vorbit :”Marite imparat,te asiguram ca-ti vom indeplini dorintele. Dar spune-ne, de ce aceste dorinte ciudate?”

La auzul acestei intrebari,Alexandru a tras adanc aer in piept si a raspuns:”Mi-ar placea ca lumea sa stie despre cele trei lectii pe care tocmai le-am invatat. Vreau ca doctorii mei sa-mi duca sicriul pentru ca oamenii sa realizeze ca doctorii nu pot vindeca orice boala. Ei sunt lipsiti de putere si nu pot salva un om din ghearele mortii cand ii suna ceasul”.

“A doua dorinta-drumul spre mormant presarat cu aur,argint si alte bogatii este pentru a aminti oamenilor ca nimic din aurul meu nu vine cu mine in mormant. E o pierdere de timp sa alergi dupa atatea bogatii.”

“Si a treia dorinta -mainile lasate sa atarne pe langa sicriu,e pentru a le arata oamenilor ca am venit cu mainile goale in aceasta lume si tot asa plec din ea.”

Cu aceste cuvinte, Alexandru cel Mare a inchis ochii. Curand, el a lasat moartea sa se apropie si sa-l ia, apoi si-a dat ultima suflare”.

Enkidu

“Ghilgames amarnic îl plânge pe Enkidu, prietenul sau, si fuge în pustie: ‘Oare nu tot asa voi muri, ca Enkidu, si eu însumi? Mi s-a strecurat în maruntaie tristetea, ma tem de moarte si fug în pustie.’ “

Filme anticrestine si antimusulmane – o lume a razboiului

Limba aramaica

Limba aramaica este limba in care a vorbit Iisus oamenilor. Acum este o limba moarta. Din cate am inteles, este o limba apropiata de limba ebraica, dar si cea araba. Aramaica a fost totodata limba oficială mai întâi pentru imperiul neo-babilonian şi apoi şi pentru cel persan. pentru niste lumi asa zis pagane.

vorba aceea care imi place atat de mult “Eli, Eli, lama sabachthani?” (Marcu 15:34) este in limba aramaica. nu stim insa in ce limba i-a raspuns dumnezeu.

Iisus e cunoscut ca profetul Isa in Islam

aparent fara nicio legatura cu titlul de mai sus, pictorul francis bacon moare pe 28 aprilie 1992. pana sa moara, el apuca sa picteze “Trei studii pentru figuri la baza crucificarii”. si alte opere din velazquez si/sau rembrandt.

 

renuntand putin la spatiul asta ambiguu al operei, iau interpretarea clasica a acestui tablou. plecand de la asa numitele eumenide sau furii din grecia antica (genii razbunatoare care pedepseau faradelegile muritorilor), bacon imagineaza o serie de creaturi antropomorfice menite sa arate cumva ideea cumplitei torsiuni fizice si psihice a persoanei crucificate. precum furiile grecesti, sunt creaturi menite sa chinuiasca si sa ia mintile oamenilor, de regula ucigasilor. alaturarea crucii, a tripticului cu furiile. bacon nu vedea alt un mod mai barbar de a ucide. de aici si contrapunerea celor doua. ca si cum am sta pe scaunul nostru de acasa si cand brusc ne-am uita in jos spre locul unde ar trebui sa fie podeaua vedem un hau imens.

gura din ultimul desen e inspirata, inteleg, de un film al lui Eisenstein. si de bautura cu care s-a indeletnicit o buna parte a timpului. e greu sa nu fixezi gura cand bei.

 acesta pare a fi un autoportret. cat a fost copil avea astma si era alergic la CAI si CAINI. ca sa scape de bolile copilariei lua MORFINA.

si cam asa arata papa inocentiu desenat de rembrandt dar privit de bacon. tabloul e unul dintr-o serie de studii asupra lui rembrandt. ca o mana imensa ce alearga pe strada dupa diversi oameni pe care nu ii cunoaste. sau precum un cal imens ce are copitele asezate in piata romana si victoriei.

tot articolul este despre acelasi lucru. schimbarea perspectivei, chiar asa, mi se pare esentiala pentru tot ceea ce se intampla in jurul meu, motiv pentru care continuu sa ma gandesc precum musulmanii ca isus e isa si nue mantuitor ci doar profet. si tot asa.

Oamenii din jurul meu si un Dumnezeu pe care nu il cunosc

De ceva timp, am inceput sa regasesc voluptatea singuratatii. De fapt, termenul de “a regasi” se preteaza mai mult pentru romanele lui Coelho… Am inceput sa o chem inapoi, alternand momentele in care fac baie de multime cu cele in care ma dedau unui nesfarsit exercitiu de reacomodare cu propria persoana.

Acest comentariu nu are nicio valoare atat timp cat planul singuratatii desfasurat in existenta mea nu ar invada cu totul comunitatile in care mai pierd timp. De fapt, descopar ca si preocuparile mele sunt cumva exagerat de individuale pana la un punct. Cand joci fotbal si stai in poarta esti de multe ori de capul tau. Sau cand iesi si alergi de nebun prin parcuri. Sau cand joci poker fie online fie live. Sau privitul in gol la teveu sau la un meci de fotbal. Toata activitatea se poate rezuma la o singura fraza – MANANCI SEMINTE SI APOI SCUIPI.

 Spaima nu rezida in niciuna din activitatile demai sus, ci in indiferenta cu care privesc uneori oamenii din jurul meu. Ma cert cu ei pe tema lui Dumnezeu. Ma cert cu ei pentru ca nu ii mai cred atunci cand imi spun ca El exista. Chiar si aici pe blog.

Am recitit tot ce am scris pana acum si iesind putin din text am vazut cateva stereotipuri in limbaj. Am utilizat de trei ori “de fapt”, unul fiind indepartat pana sa va arat textul.

Cum Dumnezeu ar putea sa arate Dumnezeu? Cum ar putea el sa existe in spatiul nostru cand nimic din jurul meu nu imi poate intari o asemenea idee. O idee. Atat si nimic mai mult.

Recitesc textul gasit printr-un caiet vechi scris la 16 ani. “Adeseori mi se intampla sa cred ca ma urmareste cineva. Intorc capul si nu vad pe nimeni in spatele meu. Atunci nu imi ramane decat sa ma uit in jos la picioarele mele si sa vad ce ar trebui sa fie al meu, umbra. Daca o pierd, ma pierd pe mine, dar asta nu explica nimic. ”

Unde Dumnezeu ar putea sa fie Dumnezeu? sau un de dumnezeu ar putea sa fie dumne zeu.

Cat de mult poti sa intri in mine?

http://www.nanoreisen.de/

Amatori de zoom? Incercati acest site sa vedeti pana unde se poate intra intr-o persoana, un lucru, etc. Am gasit cromozomii si acizii din noi. Am gasit interesant farul unei masini. Am gasit tot ce nu vedeam si nu vedem cu ochii liberi.

E drept ca totul pare o aventura destul de greu de crezut. Sa te uiti la bratul stang si sa vezi intr-un fir de par un spatiu infinit e un exercitiu de imaginatie mai mult decat o realitate palpabila si totusi e adevarat.

Asa ca, va invit, zoomati!!!

Becali discuta cu eleganta despre Adamescu…

Pe langa participatia de 75% detinuta la Bau Construct Prahova, Dan Grigore Adamescu are numeroase alte afaceri. Este actionar semnificativ la compania Astra Uniqa Asigurari, este patronul societatii „R“, editorul ziarului „Romania libera“, este actionar majoritar la Unirea Shopping Center…Pe scurt:”Bai Adamescule, bai talharule…”