Limba aramaica
Limba aramaica este limba in care a vorbit Iisus oamenilor. Acum este o limba moarta. Din cate am inteles, este o limba apropiata de limba ebraica, dar si cea araba. Aramaica a fost totodata limba oficială mai întâi pentru imperiul neo-babilonian şi apoi şi pentru cel persan. pentru niste lumi asa zis pagane.
vorba aceea care imi place atat de mult “Eli, Eli, lama sabachthani?” (Marcu 15:34) este in limba aramaica. nu stim insa in ce limba i-a raspuns dumnezeu.
Iisus e cunoscut ca profetul Isa in Islam
aparent fara nicio legatura cu titlul de mai sus, pictorul francis bacon moare pe 28 aprilie 1992. pana sa moara, el apuca sa picteze “Trei studii pentru figuri la baza crucificarii”. si alte opere din velazquez si/sau rembrandt.
renuntand putin la spatiul asta ambiguu al operei, iau interpretarea clasica a acestui tablou. plecand de la asa numitele eumenide sau furii din grecia antica (genii razbunatoare care pedepseau faradelegile muritorilor), bacon imagineaza o serie de creaturi antropomorfice menite sa arate cumva ideea cumplitei torsiuni fizice si psihice a persoanei crucificate. precum furiile grecesti, sunt creaturi menite sa chinuiasca si sa ia mintile oamenilor, de regula ucigasilor. alaturarea crucii, a tripticului cu furiile. bacon nu vedea alt un mod mai barbar de a ucide. de aici si contrapunerea celor doua. ca si cum am sta pe scaunul nostru de acasa si cand brusc ne-am uita in jos spre locul unde ar trebui sa fie podeaua vedem un hau imens.
gura din ultimul desen e inspirata, inteleg, de un film al lui Eisenstein. si de bautura cu care s-a indeletnicit o buna parte a timpului. e greu sa nu fixezi gura cand bei.
acesta pare a fi un autoportret. cat a fost copil avea astma si era alergic la CAI si CAINI. ca sa scape de bolile copilariei lua MORFINA.
si cam asa arata papa inocentiu desenat de rembrandt dar privit de bacon. tabloul e unul dintr-o serie de studii asupra lui rembrandt. ca o mana imensa ce alearga pe strada dupa diversi oameni pe care nu ii cunoaste. sau precum un cal imens ce are copitele asezate in piata romana si victoriei.
tot articolul este despre acelasi lucru. schimbarea perspectivei, chiar asa, mi se pare esentiala pentru tot ceea ce se intampla in jurul meu, motiv pentru care continuu sa ma gandesc precum musulmanii ca isus e isa si nue mantuitor ci doar profet. si tot asa.
Oamenii din jurul meu si un Dumnezeu pe care nu il cunosc
De ceva timp, am inceput sa regasesc voluptatea singuratatii. De fapt, termenul de “a regasi” se preteaza mai mult pentru romanele lui Coelho… Am inceput sa o chem inapoi, alternand momentele in care fac baie de multime cu cele in care ma dedau unui nesfarsit exercitiu de reacomodare cu propria persoana.
Acest comentariu nu are nicio valoare atat timp cat planul singuratatii desfasurat in existenta mea nu ar invada cu totul comunitatile in care mai pierd timp. De fapt, descopar ca si preocuparile mele sunt cumva exagerat de individuale pana la un punct. Cand joci fotbal si stai in poarta esti de multe ori de capul tau. Sau cand iesi si alergi de nebun prin parcuri. Sau cand joci poker fie online fie live. Sau privitul in gol la teveu sau la un meci de fotbal. Toata activitatea se poate rezuma la o singura fraza - MANANCI SEMINTE SI APOI SCUIPI.
Spaima nu rezida in niciuna din activitatile demai sus, ci in indiferenta cu care privesc uneori oamenii din jurul meu. Ma cert cu ei pe tema lui Dumnezeu. Ma cert cu ei pentru ca nu ii mai cred atunci cand imi spun ca El exista. Chiar si aici pe blog.
Am recitit tot ce am scris pana acum si iesind putin din text am vazut cateva stereotipuri in limbaj. Am utilizat de trei ori “de fapt”, unul fiind indepartat pana sa va arat textul.
Cum Dumnezeu ar putea sa arate Dumnezeu? Cum ar putea el sa existe in spatiul nostru cand nimic din jurul meu nu imi poate intari o asemenea idee. O idee. Atat si nimic mai mult.
Recitesc textul gasit printr-un caiet vechi scris la 16 ani. “Adeseori mi se intampla sa cred ca ma urmareste cineva. Intorc capul si nu vad pe nimeni in spatele meu. Atunci nu imi ramane decat sa ma uit in jos la picioarele mele si sa vad ce ar trebui sa fie al meu, umbra. Daca o pierd, ma pierd pe mine, dar asta nu explica nimic. ”
Unde Dumnezeu ar putea sa fie Dumnezeu? sau un de dumnezeu ar putea sa fie dumne zeu.
Cat de mult poti sa intri in mine?
Amatori de zoom? Incercati acest site sa vedeti pana unde se poate intra intr-o persoana, un lucru, etc. Am gasit cromozomii si acizii din noi. Am gasit interesant farul unei masini. Am gasit tot ce nu vedeam si nu vedem cu ochii liberi.
E drept ca totul pare o aventura destul de greu de crezut. Sa te uiti la bratul stang si sa vezi intr-un fir de par un spatiu infinit e un exercitiu de imaginatie mai mult decat o realitate palpabila si totusi e adevarat.
Asa ca, va invit, zoomati!!!
Becali discuta cu eleganta despre Adamescu…
Pe langa participatia de 75% detinuta la Bau Construct Prahova, Dan Grigore Adamescu are numeroase alte afaceri. Este actionar semnificativ la compania Astra Uniqa Asigurari, este patronul societatii „R“, editorul ziarului „Romania libera“, este actionar majoritar la Unirea Shopping Center…Pe scurt:”Bai Adamescule, bai talharule…”
Fratelo, fotografie suprarealista
El e fratele meu. Poza este reala, surprinsa intamplator acum 3 ani la ziua lui cand mama inca traia. In toata suprapunerea asta, eu caut mereu asemanarile.
Caut trasaturile comune. De fapt, tot ce regasim amandoi sunt trasaturile mamei.
Daca imbatranirea este cauzata de erorile din procesul de diviziune al celulelor umane, astept cu nerabdare momentul in care ingineria genetica ne-ar permite sa nu mai imbatranim niciunul dintre noi. Sper doar sa nu am optzeci de ani cand se va intampla asta.
In fotografie exista si altceva in afara celor doua imagini. Detaliile. Tot ce vezi. Tot ce auzi. Tot ce poti percepe sau conexa cu ceea ce percepi. Imaginile noastre reprezinta 10%, chiar mai putin. Si de fiecare data revad , pentru a intra in profunzime. Pentru mine fotografia asta e doar un pretext.
Nistorescu vs Becali
Maximul pe care l-a putut atinge Becali in umorul involuntar.
Dumnezeu sau Darwin?
Dezbaterea privind programa scoala se extinde de azi cu o noua tema: reintroducerea in programa de liceu a lectiilor despre teoria evolutiei, elaborata de Charles Darwin. Organizatia Solidaritate pentru Libertatea de Constiinta sustine ca predarea, timp de 12 clase, doar a teoriei creationiste (cea religioasa), indoctrineaza elevii. Reprezentantii ei acuza Ministerul Educatiei ca a scos “pe sest” notiunile despre evolutionism, dar si tema “Dumnezeu” din materia “Filosofie”.
Pe de alta parte, insa, conducerea Bisericii Ortodoxe continua sa ceara ca religia sa ramana materie obligatorie si in liceu, nu doar in scoala primara si gimnaziala. In replica, ONG-ul cere ca teoria evolutionista sa fie introdusa si in programa de scoala primara si gimnaziala, pentru a asigurare o corecta informare a elevilor in toate stagiile educatiei. Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a adoptat in 2007 o rezolutie care recomanda statelor UE sa promoveze predarea in scoli a teoriei evolutioniste ca principala teorie stiintifica.
Sursa: Hotnews.ro
Problema este mai veche si a dat nastere unor discutii ingrozitare in America si in Europa Occidentala. Am sa revin cu completari zilele urmatoare dupa examen.
Citat 2
“Din Cutia Pandorei , in care colcaiau toate relele umanitatii , grecii au scos abia la urma speranta, socotind-o raul cel mai ingrozitor. Nu cunosc simbol mai emotionant . Caci speranta , spre deosebire de ceea ce se crede , e tot una cu resemnarea . Si a trai inseamna a nu te resemna.” (Vara la Alger - Albert Camus)
