Povestea dorintelor finale ale lui Alexandru cel Mare

La moartea sa, la vârsta de 33 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată.

Mai jos este povestea celor trei dorinte ale lui Alexandru aflat pe patul de moarte. Inainte de a muri a vrut sa arate oamenilor ca moartea nu alege si ca toti suntem egali in fata ei,fie ca suntem cersetori saau imparati.

 

“Cand se intorcea acasa dupa cucerirea de noi teritorii, Alexandru cel Mare s-a imbolnavit si a cazut la pat. Cu moartea privindu-l in fata si spunandu-i sa se pregateasca de ultima calatorie, Alexandru a realizat ca toate cuceririle sale,armata sa foarte mare,sabia lui ascutita si vitejia lui nu aveau nici o importanta.

Tot ce-si mai dorea era sa ajunga acasa sa-si vada mama si sa-si ia adio de la ea.Dar a trebuit sa accepte faptul ca sanatatea sa care se inrautatea tot mai mult nu-i va permite sa ajunga acasa.Asa ca,puternicului cuceritor nu i-a mai ramas decat sa stea intins in pat, palid si slabit,asteptand sa-si dea ultima suflare.

Si-a chemat generalii si le-a spus:”Curand voi pleca din aceasta lume si am trei dorinte pe care,va rog sa mi le indepliniti intocmai.”

Cu lacrimile curgandu-le pe obraji,generalii au promis imparatului ca-i vor indeplini dorintele.

Prima mea dorinta“, a spus Alexandru,”este ca doctorii sa-mi duca sicriul fara a fi ajutati de nimeni altcineva”.

Dupa o pauza,el a continuat:”A doua dorinta este ca atunci cand imi duceti sicriul spre groapa,drumul spre groapa sa fie presarat cu aurul,argintul si pietrele pretioase pe care le-am adunat in razboaie.”

Alexandru s-a simtit epuizat dupa ce a rostit aceste cuvinte.S-a odihnit putin si a continuat:”A treia si ultima mea dorinta este ca mainile sa-mi fie lasate sa atarne in afara sicriului .”

Oamenii adunati la capataiul lui Alexandru s-au mirat auzind aceste dorinte ciudate.Dar nici unul nu a indraznit sa-l intrebe ceva. Generalul cel mai iubit de Alexandru s-a apropiat de el,i-a sarutat mana, apoi a tinand-o in dreptul inimii a vorbit :”Marite imparat,te asiguram ca-ti vom indeplini dorintele. Dar spune-ne, de ce aceste dorinte ciudate?”

La auzul acestei intrebari,Alexandru a tras adanc aer in piept si a raspuns:”Mi-ar placea ca lumea sa stie despre cele trei lectii pe care tocmai le-am invatat. Vreau ca doctorii mei sa-mi duca sicriul pentru ca oamenii sa realizeze ca doctorii nu pot vindeca orice boala. Ei sunt lipsiti de putere si nu pot salva un om din ghearele mortii cand ii suna ceasul”.

“A doua dorinta-drumul spre mormant presarat cu aur,argint si alte bogatii este pentru a aminti oamenilor ca nimic din aurul meu nu vine cu mine in mormant. E o pierdere de timp sa alergi dupa atatea bogatii.”

Si a treia dorinta -mainile lasate sa atarne pe langa sicriu,e pentru a le arata oamenilor ca am venit cu mainile goale in aceasta lume si tot asa plec din ea.”

Cu aceste cuvinte, Alexandru cel Mare a inchis ochii. Curand, el a lasat moartea sa se apropie si sa-l ia, apoi si-a dat ultima suflare”.

~ prin Ionescul pe octombrie 19, 2008.

2 Răspunsuri to “Povestea dorintelor finale ale lui Alexandru cel Mare”

  1. N-am reusit sa identific sursa citatului. Sa fiu sincer, mi se pare la fel de interesanta partea consemnata in istorie..

    On his death bed, his marshals asked him to whom he bequeathed his kingdom. Since Alexander had no obvious and legitimate heir (his son Alexander IV would be born after his death, and his other son was by a concubine, not a wife), it was a question of vital importance. There is some debate to what Alexander replied. Some believe that Alexander said, “Kratisto” (that is, “To the strongest!”) or “Krat’eroi” (to the stronger).

    Alexander may have said, “Krater’oi” (to Craterus). This is possible because the Greek pronunciation of “the stronger” and “Craterus” differ only by the position of the accented syllable. Most scholars believe that if Alexander did intend to choose one of his generals, his obvious choice would have been Craterus because he was the commander of the largest part of the army (infantry), because he had proven himself to be an excellent strategist, and because he displayed traits of the “ideal” Macedonian. But Craterus was not around, and the others may have chosen to hear “Krat’eroi” — the stronger. Regardless of his reply, Craterus does not appear to have pressed the issue. The empire then split amongst his successors (the Diadochi).

  2. avem totusi o viata de trait inainte de moarte… putem apleca urechi, dar nu pana la pamant. cred ca istoria merita citita, iar prezentul trait

    [mi-e dor de tine Radone, sper ca esti bine]

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.